Have a smoke

S-a dus...
A fost o despartire brusca,plina de ura si invaluita intr-o tacere mormantala din partea ambelor parti.
Neasteptat totusi dupa cei patru ani de camaraderie in care am fost nedespartiti.
De la 0 metri la 2000 si ceva , din nord in sud , din sufragerie in baie , cand radeam sau cand plangeam , cand era galagie sau cand era liniste ,cand ma simteam extraordinar de bine sau foarte prost,dimineata sau seara..era tot timpul acolo lasandu-ma sa ma agat cu privirea si gandurile de sfoara de fum ce prindea forme nebanuite.Si-atunci ,leganat de iluzia unui bine ,ma trezeam undeva in adancul meu,departe de tot..undeva unde,nu stiu de ce, gaseam inspiratie,optimism,liniste,bucurie,uneori chiar euforie, iar distanta creata intre acest loc si realitate parea ca e indeajuns mare incat raul sa n-o strapunga.
Ma aflam insa in bucata de piele a unei prastii manuita de prietenul meu "bun".
La cererea mea , ma poftea sa iau un loc in bucata de piele , indindea elasticul la maxim pana ajungeam in acel loc indepartat iar dupa cateva momente petrecute acolo ii dadea drumul..aruncandu-ma cu toata viteza inapoi in realitate .

In toata aceasta "afacere" am fost in pierdere de la bun inceput..o pierdere ascunsa in spatele unor pricopseli efemere, asa ca am renuntat.
Mi-am pierdut cel mai rau si obsedat prieten..m-am resemnat, insa cu zambetul pe buze.