gara petru doi

Bunatatea nu e de ajuns, omenia cinstea si onoarea nu sunt de ajuns. Respectul, sacrificiile, dintii stransi, blandetea, suflete ocrotite,vieti salvate, aripile date, sprijinul neconditionat nu sunt de ajuns pentru a vedea un pumn din pumnul de huma pe care a insufletit-o cu suflet din sufletul lui bucurandu-se de el asa cum de tatal lui i se bucura tancul.

Gara in care ma-ntorc mereu este goala si te-aud vag din departare dar nu pot merge intr-acolo caci macazul este ridicat pentru-nainte.
Iar tot ce poate face e sa-mi indrept vagonul intr-acolo si sa ma-ntorc ori de cate ori iti recunosc privirea blajina in ochii vreunui batranel spiritual ce intra in vorba cu mine de parca m-ar sti de o viata intr-o banala zi de marti.