Din zori până-n noapte

Ai fi întâia privelişte a dimineţii.
Iar odata cu ea mi-ai aduce pe buze primul zâmbet ştiind că m-ai privit toată noaptea.

Aş bea cafeaua alături de tine iar în lumina soarelui aburii ei matinali ţi-ar mângâia leneş faţa.
După, ne-am îmbrăca şi-am pleca amândoi, mână de mână, de sa nu ne mai întoarcem vreodată.
Te-aş lua cu metroul şi-am merge în parcul meu preferat. Acolo, pe o bancă, am fugi amândoi de timp.
Am ascuta muzică, am scrie tot ce ne trece prin minte, am citi, ne-am uita la poze şi-am râde plini de energie fix ca nişte copii.
Te-aş privi fermecat, admirându-ţi STRALUCIREA când timpul şi întunericul ne vor fi prins din urmă şi mi-aş lăsa degetele mângâiate de lumina caldă a degetelor tale.

Aş avea grijă să nu-ţi fie frig şi te-aş duce să bem un ceai cald. Am sta retraşi într-un colţ meschin de ceainarie unul în faţa celuilalt şi nu ne-ar mai păsa de altceva.
Iar de acolo am călători cu viteza gândului pe undele aerului în toate colţurile lumii împinşi de la spate de aburii calzi ai Ceylon-ului. Am străbate tot globul în lung și-n lat vizitând mii de casuțe și oamenii ce locuiesc în ele. Am sta ore în sir de vorba cu ei și-am afla atât de multe lucruri.

Seara, după o întreagă zi petrecută cu tine, as adormi cu zâmbetul pe buze ştiind că mă vei privi din nou o noapte întreagă iar a doua zi ai fi iarăşi cu mine dragul meu ASUS UL30.