Iubita mea,
Iţi scriu c-un dor nebun de tine, c-o nestavilită dorinţă de a te lua în braţe şi de a nu-ţi mai da drumul, de a te învălui cu tot trupul pe vecie.
Doar sângele clototind mă mai linişteşte şi-mi dă căldura ce mă apropie de tine.
Acum eşti departe de mine dar iţi promit că într-o zi voi ajunge la tine. Martori îmi sunt stropii de suflet, purtaţi cu grijă de peniţă şi izbiti violent în buchiile pe care le citeşti acum.
Voi şti, când ne vom întâlni, să te ating aşa cum nimeni n-a mai facut-o pana acum, să te fac să vibrezi asa cum n-ai mai făcut-o niciodată, să-ti dăruiesc şoapte cât un continent.
Visez la tine de când eram mic cât un boţ. De-atunci gândul meu aleargă după tine.
Ştiu că mă vei face cel mai fericit om de pe pământ, c-ai să te joci cu-atâta poftă cu fiecare celulă din corpul meu aşa cum se joacă un pisic cu niste smotocei, îmi vei fura zambete asa cum o face un ţânc cu cel mai îmbufnat om.
Ai să faci dragoste cu mine intr-un fel neştiut de nimeni şi-mi vei inventa cele mai tainice schime.
Vei fi doar a mea şi vom fi doar ai noştri.
Mi-e dor de tine asa cum mi-e dor de copilarie, dragostea mea...
luni, 26 aprilie 2010
6
Publicat de Mihai la 21:52
