Orasul albastru

L-am lasat dupa 23 de ani. Ii jurasem dragoste eterna si tot ce-mi apartinea.
Era sufletul meu pereche si credeam ca nimeni si nimic nu i-ar putea lua locul vreodata.
Totul pana intr-o zi cand am hotarat sa plec langa alt suflet pereche. Despartirea a trecut pe-atunci aproape neobservata. Era o dimineata rece de iarna muribunda iar eu mi-am luat bagajul si-am lasat in urma lacrimi de foc si-o durere tacuta. Am plutit ca gandul pe noua linie trasata, purtat cu tacere de luntrasul cu ochii de abanos. Nimic nu ma mai putea infrange si abate de la drum, imi vroiam jumatatea. Nici gerul aspru ce se abatea in rafale pe lacul mut, nici anii ce-i lasam in urma, nici zeul meu doborat la pamant, nici lumea haina de pe celalalt mal.
Dar timpul n-a crutat pe nimeni de-atunci si cu-atat mai mult pe mine si mi-a asezat fastuos pe masa toata maiestria de care a fost in stare.
Luntrasul carmuieste acum sub tacerea marii si-a lunii vapoare gigantice. Zeul meu s-a dus acolo unde se duc toti zeii, in paradis, totul a fost inghitit de timp.
Iar acum, de fiecare data cand ma-ntorc la el, orasul caruia-i jurasem odinioara dragoste eterna, se uita incruntat la mine si-mi cere sa platesc pentru tot ce i-am facut.
Nostalgie crunta. Pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru a revedea casa parinteasca, particica mea preferata de bulevard, portul plin de spontaneitate, copacul sub care tremuram precum corzile unei chitari cu o cutie de ciocolata-n mana, mare si nisipul dus de vant, "balconul" de pe coasta, Phoenix-ul cu discutii aprinse al caror ecou mai razbate si-acum printre mesele ticsite cu amintiri, veranda plina de bucuria a patru boţuri de huma, acoperisul asezat langa doamne-doamne, furnalele imbacsite ale copilariei, gara noastra mica, drumul cu cei doi Ilasi spre prima mea dragoste rosie, parcul liceului Mircea, drumul spre scoala, patinoarul, restaurantul grecesc, scarile de sub geamul cu zambete de la etajul 1, stadionul pe care am invatat sa dau cu piciorul in minge, suportul unde se-aduna intamplator 4 lumanari.
Vreau sa ridici din nou cortina lasata trist peste orasul albastru dar de data asta iti voi da doar jumatate de bilet. Cealalta jumatate imi trebuie pentru sertarul albastru de-acasa..