Foarte important

Am relansat http://nupotsacredca.ro
Design-ul este total schimbat la fel si functionalitatea de a posta "lucruri pe care nu le credeti".

Vreau

Vreau să treci şi să mă inşiri în fiecare secundă pe care i-o dăruieşti..

Orasul albastru

L-am lasat dupa 23 de ani. Ii jurasem dragoste eterna si tot ce-mi apartinea.
Era sufletul meu pereche si credeam ca nimeni si nimic nu i-ar putea lua locul vreodata.
Totul pana intr-o zi cand am hotarat sa plec langa alt suflet pereche. Despartirea a trecut pe-atunci aproape neobservata. Era o dimineata rece de iarna muribunda iar eu mi-am luat bagajul si-am lasat in urma lacrimi de foc si-o durere tacuta. Am plutit ca gandul pe noua linie trasata, purtat cu tacere de luntrasul cu ochii de abanos. Nimic nu ma mai putea infrange si abate de la drum, imi vroiam jumatatea. Nici gerul aspru ce se abatea in rafale pe lacul mut, nici anii ce-i lasam in urma, nici zeul meu doborat la pamant, nici lumea haina de pe celalalt mal.
Dar timpul n-a crutat pe nimeni de-atunci si cu-atat mai mult pe mine si mi-a asezat fastuos pe masa toata maiestria de care a fost in stare.
Luntrasul carmuieste acum sub tacerea marii si-a lunii vapoare gigantice. Zeul meu s-a dus acolo unde se duc toti zeii, in paradis, totul a fost inghitit de timp.
Iar acum, de fiecare data cand ma-ntorc la el, orasul caruia-i jurasem odinioara dragoste eterna, se uita incruntat la mine si-mi cere sa platesc pentru tot ce i-am facut.
Nostalgie crunta. Pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru a revedea casa parinteasca, particica mea preferata de bulevard, portul plin de spontaneitate, copacul sub care tremuram precum corzile unei chitari cu o cutie de ciocolata-n mana, mare si nisipul dus de vant, "balconul" de pe coasta, Phoenix-ul cu discutii aprinse al caror ecou mai razbate si-acum printre mesele ticsite cu amintiri, veranda plina de bucuria a patru boţuri de huma, acoperisul asezat langa doamne-doamne, furnalele imbacsite ale copilariei, gara noastra mica, drumul cu cei doi Ilasi spre prima mea dragoste rosie, parcul liceului Mircea, drumul spre scoala, patinoarul, restaurantul grecesc, scarile de sub geamul cu zambete de la etajul 1, stadionul pe care am invatat sa dau cu piciorul in minge, suportul unde se-aduna intamplator 4 lumanari.
Vreau sa ridici din nou cortina lasata trist peste orasul albastru dar de data asta iti voi da doar jumatate de bilet. Cealalta jumatate imi trebuie pentru sertarul albastru de-acasa..

Sertarul albastru

Shaun oaia ratacita de 6 august, Rupert din primul meu craciun pe jumatate gol si catelusul adoptat cu 3 lei si-o bucurie de copil aproape de neinteles...cei trei ce-mi mai vegheaza noptile.
Se uita intrebator la mine si nu inteleg de ce inchid sertarul albastru cu atata repeziciune.
Pe cat suflet au in ei pe-atat de carton si plus sunt. Ce sa stie ei?

6

Iubita mea,

Iţi scriu c-un dor nebun de tine, c-o nestavilită dorinţă de a te lua în braţe şi de a nu-ţi mai da drumul, de a te învălui cu tot trupul pe vecie.
Doar sângele clototind mă mai linişteşte şi-mi dă căldura ce mă apropie de tine.
Acum eşti departe de mine dar iţi promit că într-o zi voi ajunge la tine. Martori îmi sunt stropii de suflet, purtaţi cu grijă de peniţă şi izbiti violent în buchiile pe care le citeşti acum.
Voi şti, când ne vom întâlni, să te ating aşa cum nimeni n-a mai facut-o pana acum, să te fac să vibrezi asa cum n-ai mai făcut-o niciodată, să-ti dăruiesc şoapte cât un continent.
Visez la tine de când eram mic cât un boţ. De-atunci gândul meu aleargă după tine.
Ştiu că mă vei face cel mai fericit om de pe pământ, c-ai să te joci cu-atâta poftă cu fiecare celulă din corpul meu aşa cum se joacă un pisic cu niste smotocei, îmi vei fura zambete asa cum o face un ţânc cu cel mai îmbufnat om.
Ai să faci dragoste cu mine intr-un fel neştiut de nimeni şi-mi vei inventa cele mai tainice schime.
Vei fi doar a mea şi vom fi doar ai noştri.

Mi-e dor de tine asa cum mi-e dor de copilarie, dragostea mea...

Gând

Toţi ajungem niste obiecte prăfuite puse în nişte sertare...